Ezechiel 24

24 ¹În anul al nouălea, în luna a zecea, în ziua a zecea, Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²Fiul omului, scrie numele acestei zile, chiar ziua de azi. Împăratul Babilonului a început asediul Ierusalimului chiar în ziua aceasta. ³Spune o pildă casei răzvrătite și zi-le: Așa vorbește Stăpânul Tată: „Pune oala pe foc, toarnă apă în ea. ⁴Pune în ea bucățile, fiecare bucată bună, coapsa și spata; umple-o cu oasele cele mai alese. ⁵Ia ce e mai ales din turmă și îngrămădește lemnele sub ea; adu-o la fiert și fierbe-i oasele în ea.”

⁶Așa vorbește Stăpânul Tată: Vai de cetatea sângelui vărsat, oala a cărei rugină este în ea, a cărei rugină nu s-a dus! Scoate-o bucată cu bucată; nu s-a aruncat niciun sorț pentru ea. ^a a v6 Se trăgeau sorți pentru a face alegeri; aici nu se aruncă niciun sorț — fiecare bucată iese fără deosebire, înfățișând judecata deplină asupra Ierusalimului. ⁷„Căci sângele ei este în mijlocul ei; l-a pus pe stânca goală. Nu l-a vărsat pe pământ, ca să-l acopere cu țărână. ⁸Ca să stârnesc mânia și să aduc dreptatea, am pus sângele ei pe stânca goală, ca să nu fie acoperit.”

⁹Așa vorbește Stăpânul Tată: „Vai de cetatea sângelui vărsat! Voi îngrămădi și Eu lemnele sus. ¹⁰Îngrămădește lemnele, aprinde focul, fierbe bine carnea, amestecă mirodeniile și lasă oasele să se ardă. ¹¹Apoi pune oala goală pe cărbunii ei, ca să se încingă și arama ei să se înroșească, ca necurăția ei să se topească înăuntrul ei și rugina ei să fie mistuită. ¹²S-a istovit cu truda, totuși rugina ei cea groasă nu se dă dusă; rugina ei rămâne chiar și în foc. ¹³Necurăția ta este purtarea ta rușinoasă. Pentru că am încercat să te curăț și tu nu ai vrut să fii curățat, nu vei mai fi curat până când nu-Mi voi potoli furia împotriva ta. ¹⁴Eu, Tatăl tău, am vorbit. Vine și voi lucra. Nu Mă voi da înapoi, nu voi cruța și nu Mă voi îndura. Te vor judeca după căile tale și după faptele tale, zice Stăpânul Tată.”

Tatăl o ia pe soția lui Ezechiel

¹⁵Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

¹⁶„Fiul omului, dintr-o singură lovitură îți iau desfătarea ochilor tăi. Totuși nu jeli și nu plânge și să nu-ți curgă lacrimi. ^b b v16 Moartea soției lui Ezechiel a devenit un semn viu: durerea lui oprită oglindea pierderea de nespus pe care avea să o simtă Israelul când templul avea să cadă. ¹⁷Suspină în tăcere; nu-i jeli pe cei morți. Ține-ți turbanul pe cap și sandalele în picioare; nu-ți acoperi buzele și nu mânca pâinea celor ce jelesc.”

¹⁸Am vorbit poporului în dimineața aceea; în seara aceea mi-a murit soția. A doua zi dimineața am făcut cum mi se poruncise.

¹⁹Atunci poporul m-a întrebat: Nu ne spui ce înseamnă aceste lucruri pentru noi — de ce te porți așa?

²⁰Așa că le-am zis: Cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²¹Spune casei lui Israel: Așa vorbește Stăpânul Tată: „Sunt pe cale să-Mi pângăresc Locașul cel sfânt, mândria tăriei voastre, desfătarea ochilor voștri, dorul sufletului vostru; iar fiii și fiicele pe care i-ați lăsat în urmă vor cădea de sabie. ²²Veți face cum am făcut eu: nu vă veți acoperi buzele și nu veți mânca pâinea celor ce jelesc. ²³Turbanele vă vor rămâne pe cap și sandalele în picioare. Nu veți jeli și nu veți plânge, ci vă veți mistui în păcatele voastre și veți geme unul către altul. ²⁴Astfel, Ezechiel este un semn pentru voi; veți face tot ce a făcut el. Când va veni, veți ști că Eu sunt Stăpânul Tată.

²⁵„Iar tu, fiul omului — în ziua când le voi lua întăritura lor, bucuria și slava lor, desfătarea ochilor lor, dorul inimii lor și pe fiii și pe fiicele lor, ²⁶în ziua aceea, un fugar va veni la tine ca să-ți aducă vestea. ²⁷În ziua aceea, când va sosi cel scăpat, gura ta se va deschide; vei vorbi și nu vei mai fi mut. Astfel, vei fi un semn pentru ei, și vor ști că Eu sunt Tatăl tău.”