Apocalipsa 7

7 ¹După aceea am văzut patru îngeri care stăteau la cele patru colțuri ale pământului, ținând cele patru vânturi ale lui, ca niciunul să nu sufle pe pământ, pe mare sau peste vreun copac. ²Apoi am văzut un alt înger care se ridica dinspre răsărit, având pecetea Tatălui nostru celui viu. El a strigat cu glas tare către cei patru îngeri cărora li se dăduse putere să facă rău pământului și mării, ³zicând: „Nu faceți rău pământului, mării sau copacilor până nu vom pune pecetea pe frunțile slujitorilor Tatălui nostru.” ⁴Am auzit numărul celor pecetluiți: 144.000, pecetluiți din fiecare seminție a fiilor lui Israel. ^a a v4 Numărul 144.000 — douăsprezece mii din fiecare dintre cele douăsprezece seminții — este un simbol al deplinătății, înfățișând întregul popor al Tatălui nostru, nu o numărătoare literală a oamenilor. ⁵Din seminția lui Iuda au fost pecetluiți 12.000, din seminția lui Ruben 12.000, din seminția lui Gad 12.000, ⁶din seminția lui Așer 12.000, din seminția lui Neftali 12.000, din seminția lui Manase 12.000, ⁷din seminția lui Simeon 12.000, din seminția lui Levi 12.000, din seminția lui Isahar 12.000, ⁸din seminția lui Zabulon 12.000, din seminția lui Iosif 12.000, din seminția lui Beniamin au fost pecetluiți 12.000.

O mulțime pe care nimeni n-o putea număra

⁹După aceea am văzut o mulțime mare pe care nimeni n-o putea număra, din fiecare neam, seminție, popor și limbă, stând înaintea tronului și înaintea Mielului, îmbrăcați în haine albe, cu ramuri de palmier în mâini. ¹⁰Ei strigau cu glas tare: „Mântuirea este a Tatălui nostru, care șade pe tron, și a Mielului!”

¹¹Toți îngerii stăteau în jurul tronului, al bătrânilor și al celor patru făpturi vii, apoi au căzut cu fața la pământ înaintea tronului și i s-au închinat Tatălui nostru, ¹²zicând: „Amin! Binecuvântarea, slava, înțelepciunea, mulțumirea, cinstea, puterea și tăria să fie ale Tatălui nostru în vecii vecilor! Amin.”

¹³Atunci unul dintre bătrâni m-a întrebat: „Aceștia îmbrăcați în haine albe — cine sunt și de unde au venit?”

¹⁴Eu am zis: „Domnul meu, tu știi.” El a zis: „Aceștia vin din necazul cel mare; ei și-au spălat hainele și le-au albit în sângele Mielului.”

¹⁵De aceea stau înaintea tronului Tatălui nostru și îi slujesc zi și noapte în templul său; cel ce șade pe tron îi va ocroti. ¹⁶Nu le va mai fi foame și nu le va mai fi sete; nu-i va mai arde soarele, nici vreo căldură dogoritoare. ¹⁷Căci Mielul care este în mijlocul tronului îi va păstori și îi va călăuzi la izvoarele apei vii; iar Tatăl nostru va șterge orice lacrimă din ochii lor. ^b b v17 Însuși Tatăl nostru — nu un înger, nu un slujitor — șterge lacrimile din ochii copiilor săi.