Apocalipsa 16

16 ¹Am auzit un glas puternic din templu spunându-le celor șapte îngeri: „Duceți-vă și revărsați pe pământ cele șapte potire ale mâniei lui Dumnezeu.”

²Primul înger și-a revărsat potirul pe pământ, și le-au ieșit răni rele și dureroase celor care aveau semnul fiarei și se închinau chipului ei.

³Al doilea și-a revărsat potirul în mare, și ea s-a făcut sânge ca al unui mort, și tot ce era viu în mare a murit.

⁴Al treilea înger și-a revărsat potirul în râuri și în izvoarele de apă, și ele s-au făcut sânge. ⁵Am auzit pe îngerul apelor zicând: „Drept ești tu, Tată, Cel care ești și care erai, Cel Sfânt, pentru că ai judecat aceste lucruri. ⁶Căci ei au vărsat sângele sfinților tăi și al profeților, iar tu le-ai dat să bea sânge. Este ceea ce merită.”

⁷Și am auzit altarul răspunzând: „Da, Tată Suveran și Atotputernic, adevărate și drepte sunt judecățile tale.”

⁸Al patrulea înger și-a revărsat potirul peste soare, și i s-a dat să dogorească pe oameni cu foc. ⁹Oamenii au fost dogoriți de o căldură mare și au hulit numele Tatălui nostru, care stăpânește aceste urgii, dar n-au vrut să se pocăiască și să-i dea slavă.

¹⁰Al cincilea înger și-a revărsat potirul pe scaunul de domnie al fiarei, și împărăția ei s-a întunecat; iar oamenii își mușcau limba de durere ¹¹și l-au hulit pe Tatăl nostru din ceruri din pricina durerilor și a rănilor lor, dar nu s-au pocăit de faptele lor.

¹²Al șaselea înger și-a revărsat potirul peste râul cel mare, Eufratul, și apa lui a secat, ca să fie pregătită calea împăraților de la răsărit. ¹³Am văzut ieșind din gura balaurului, din gura fiarei și din gura profetului mincinos trei duhuri necurate, care semănau cu niște broaște. ¹⁴Acestea sunt duhuri de demoni, care fac semne, și se duc la împărații întregii lumi, ca să-i strângă pentru războiul din ziua cea mare a Tatălui nostru, Cel Atotputernic.

¹⁵„Iată, vin ca un hoț! Ferice de cel care veghează și își păstrează hainele, ca să nu umble gol și să nu i se vadă rușinea.” ^a a v15 Aici vorbește Isus — promisiunea lui bruscă, la persoana întâi, inserată în relatarea potirelor, reluând cuvintele sale de mai devreme din Apocalipsa 3:3.

¹⁶Și i-au strâns pe împărați în locul care în ebraică se numește Armaghedon. ^b b v16 Armaghedon înseamnă „muntele din Meghido” — o vale din nordul Israelului, locul unor bătălii hotărâtoare din vechime, folosit aici pentru strângerea finală a împăraților împotriva Tatălui nostru.

¹⁷Al șaptelea înger și-a revărsat potirul în văzduh, și un glas puternic a ieșit de la scaunul de domnie din templu, zicând: „S-a sfârșit!” ¹⁸Au fost fulgere, vuiete și tunete, și a fost un cutremur mare, cum nu mai fusese de când este omul pe pământ — atât de mare a fost cutremurul acela. ¹⁹Cetatea cea mare s-a rupt în trei părți, și cetățile neamurilor s-au prăbușit. Și Babilonul cel mare a fost pomenit înaintea Tatălui nostru, ca să-i dea să bea cupa vinului mâniei lui aprige. ²⁰Orice ostrov a fugit, și munții nu s-au mai găsit. ²¹O grindină mare, cu boabe cântărind fiecare aproape cincizeci de kilograme, a căzut din cer peste oameni; iar oamenii l-au hulit pe Tatăl nostru din pricina urgiei grindinei, pentru că urgia aceasta era grozav de mare.