Aleluia
Un poem alfabetic despre lucrările Tatălui nostru: vrednice de cercetat, făcute anume ca să fie ținute minte, credincioase și drepte. El îi hrănește pe cei ce se tem de El și Își ține legământul pentru totdeauna. Ultimul rând îl face practic: această frică este începutul înțelepciunii.
111 1Aleluia! Îl voi lăuda pe Tatăl nostru din toată inima mea, în tovărășia celor drepți și în adunare. 2Mari sunt lucrările Tatălui nostru, cercetate de toți cei care își găsesc desfătarea în ele. 3Strălucire și măreție însoțesc lucrarea lui, iar neprihănirea lui rămâne în veac. 4El a făcut ca minunile lui să fie amintite; Tatăl nostru este milostiv, cu inima plină de îndurare. 5El dă hrană celor care se tem de el; își amintește de legământul lui pe vecie. 6El a arătat poporului lui puterea lucrărilor lui, dându-le moștenirea neamurilor. 7Lucrările mâinilor lui sunt credincioase și drepte; toate poruncile lui sunt vrednice de încredere. 8Ele sunt întărite în veci de veci, împlinite cu credincioșie și integritate. 9El a trimis izbăvire poporului lui; a rânduit legământul lui pe vecie. Sfânt și înfricoșător este numele lui. 10Frica de Tatăl nostru este începutul înțelepciunii; toți cei care o pun în practică au o bună pricepere. Lauda lui rămâne în veac. a a v10 Frica înseamnă aici venerație plină de evlavie și respect adânc, nu groază sau spaimă.
