Numeri 13

13 ¹Tatăl nostru i-a zis lui Moise:

²„Trimite oameni să iscodească țara Canaanului, pe care o dau poporului lui Israel. Să trimiți câte un om din fiecare trib părintesc, fiecare dintre ei o căpetenie.”

³Astfel, Moise i-a trimis din pustiul Paran, după porunca Tatălui nostru; toți erau căpetenii ale poporului lui Israel. ⁴Iată numele lor: din tribul lui Ruben, Șamua, fiul lui Zacur;

⁵din tribul lui Simeon, Șafat, fiul lui Hori;

⁶din tribul lui Iuda, Caleb, fiul lui Iefune;

⁷din tribul lui Isahar, Igal, fiul lui Iosif;

⁸din tribul lui Efraim, Hosea, fiul lui Nun;

⁹din tribul lui Beniamin, Palti, fiul lui Rafu;

¹⁰din tribul lui Zabulon, Gadiel, fiul lui Sodi;

¹¹din tribul lui Iosif (adică din tribul lui Manase), Gadi, fiul lui Susi;

¹²din tribul lui Dan, Amiel, fiul lui Ghemali;

¹³din tribul lui Așer, Setur, fiul lui Micael;

¹⁴din tribul lui Neftali, Nahbi, fiul lui Vofsi;

¹⁵din tribul lui Gad, Gheuel, fiul lui Machi.

¹⁶Acestea sunt numele oamenilor pe care Moise i-a trimis să iscodească țara. Lui Hosea, fiul lui Nun, Moise i-a pus numele Iosua. ^a a v16 Moise a schimbat numele lui Hosea în Iosua, care înseamnă „Tatăl nostru mântuiește” — același nume dat mai târziu lui Isus, prin care Tatăl nostru îl aduce pe poporul său în adevărata lor moștenire. ¹⁷Moise i-a trimis să iscodească țara Canaanului și le-a zis: „Suiți-vă pe aici, în Neghev, și urcați în ținutul muntos, ¹⁸și vedeți cum este țara și dacă poporul care locuiește acolo este tare sau slab, puțin sau mult la număr, ¹⁹dacă cetățile în care locuiesc sunt tabere deschise sau întărite și dacă țara este bună sau rea, ²⁰dacă țara este bogată sau săracă și dacă are copaci sau nu. Fiți curajoși și aduceți roade din țară.” Era vremea celor dintâi struguri copți.

²¹Așa că s-au suit și au cercetat țara, de la pustiul Țin până la Rehob, aproape de Lebo-Hamat. ²²S-au suit prin Neghev până la Hebron, unde locuiau Ahiman, Șeșai și Talmai, urmașii lui Anac. Hebronul fusese zidit cu șapte ani înaintea cetății Țoan din Egipt. ²³Au ajuns în Valea Eșcol și au tăiat o ramură cu un singur ciorchine de struguri, pe care au dus-o pe o prăjină între doi oameni; au adus și rodii și smochine. ²⁴Locul acela a fost numit Valea Eșcol, pentru că acolo israeliții au tăiat un ciorchine de struguri.

O țară a făgăduinței și a temerii

²⁵La capătul a patruzeci de zile s-au întors din cercetarea țării. ²⁶Au venit la Moise, la Aaron și la toată adunarea lui Israel în pustiul Paran, la Cades, le-au dat de știre lor și întregii adunări și le-au arătat roadele țării. ²⁷I-au spus: „Am mers în țara în care ne-ai trimis. Într-adevăr, în ea curge lapte și miere; iată roadele ei. ²⁸Dar poporul care locuiește în țară este puternic, cetățile sunt întărite și foarte mari — ba chiar i-am văzut acolo pe urmașii lui Anac. ²⁹Amaleciții locuiesc în Neghev. Hitiții, iebusiții și amoriții locuiesc în munți. Canaaniții locuiesc de-a lungul mării și lângă Iordan.”

³⁰Caleb a potolit poporul înaintea lui Moise și a zis: „Să ne suim acum și s-o luăm în stăpânire, căci cu siguranță o putem birui.”

³¹Dar oamenii care se suiseră cu el au zis: „Nu putem să ne suim împotriva acestui popor, căci este mai tare decât noi.” ³²Și au răspândit printre israeliți un zvon rău despre țara pe care o cercetaseră, zicând: „Țara pe care am străbătut-o ca s-o cercetăm își înghite locuitorii, și toți cei pe care i-am văzut acolo sunt de statură înaltă. ³³Acolo i-am văzut pe nefilimi — urmașii lui Anac se trag din nefilimi. Ni se părea că suntem ca niște lăcuste, și tot așa le păream și lor.” ^b b v33 Nefilimii erau uriași legendari, menționați pentru prima dată în Geneza 6:4.