Ezra 3

3 ¹În luna a șaptea, după ce Israel se așezase în cetățile sale, poporul s-a adunat ca unul singur la Ierusalim. ²Atunci Iosua, fiul lui Ioțadac, împreună cu preoții, frații săi, și Zorobabel, fiul lui Șealtiel, împreună cu însoțitorii săi, s-au apucat de lucru și au zidit altarul Tatălui nostru, ca să aducă pe el arderi-de-tot, așa cum este scris în Legea lui Moise, omul Tatălui nostru. ³Au așezat altarul pe temeliile lui, căci se temeau de popoarele dimprejur, și au adus pe el arderi-de-tot Tatălui nostru, dimineața și seara. ⁴Au ținut Sărbătoarea Corturilor, așa cum este scris, aducând zi de zi arderile-de-tot în numărul rânduit pentru fiecare zi. ⁵După aceea, au adus arderile-de-tot necurmate, jertfele de la fiecare lună nouă și cele de la toate sărbătorile sfinte ale Tatălui nostru, precum și darurile oricui aducea de bunăvoie un dar Tatălui nostru. ⁶Din ziua întâi a lunii a șaptea au început să aducă arderi-de-tot Tatălui nostru, deși temelia Templului Tatălui nostru nu era încă pusă. ⁷Au dat bani pietrarilor și tâmplarilor și au dat sidonienilor și tirienilor mâncare, băutură și untdelemn, ca să aducă pe mare, până la Iope, bușteni de cedru din Liban, după învoirea pe care le-o dăduse Cirus, împăratul Persiei.

Casa Tatălui începe să se înalțe

⁸În luna a doua a celui de-al doilea an după ce ajunseseră la Casa Tatălui nostru din Ierusalim, Zorobabel, fiul lui Șealtiel, și Iosua, fiul lui Ioțadac, au început lucrarea, împreună cu ceilalți din poporul lor — preoții, leviții și toți cei ce se întorseseră la Ierusalim din robie. Au pus pe leviții de la douăzeci de ani în sus să supravegheze lucrarea la Casa Tatălui nostru. ⁹Atunci Iosua, cu fiii și frații săi, și Cadmiel, cu fiii săi, fiii lui Iuda, s-au unit ca să-i supravegheze pe cei ce lucrau la Casa Tatălui nostru — împreună cu fiii lui Henadad, cu fiii și frații lor, leviții.

¹⁰Când zidarii au pus temelia Templului Tatălui nostru, preoții în veșminte au stat cu trâmbițe, iar leviții, fiii lui Asaf, cu țimbale, ca să-L laude pe Tatăl nostru, după cum poruncise David, împăratul lui Israel. ¹¹Cântau unii altora, lăudând și mulțumind Tatălui nostru: „El este bun; dragostea lui statornică pentru Israel ține în veci.” Și tot poporul a strigat cu glas tare de laudă, pentru că se pusese temelia Casei Tatălui nostru.

¹²Mulți dintre preoții, leviții și căpeteniile de familii mai în vârstă, care văzuseră cea dintâi casă, plângeau în gura mare în timp ce se punea temelia acestei case înaintea ochilor lor, în vreme ce mulți alții strigau de bucurie. ¹³Nimeni nu putea deosebi strigătul de bucurie de plânsete, căci poporul striga atât de tare, încât se auzea până departe.