Ezechiel 17

17 ¹Cuvântul Tatălui nostru mi-a vorbit astfel:

²„Fiul omului, pune o ghicitoare și rostește o pildă către casa lui Israel ³și spune: Așa vorbește Stăpânul Tată: «Un vultur mare, cu aripi mari, cu pene lungi și cu penaj bogat, în felurite culori, a venit în Liban și a luat vârful cedrului. ⁴A rupt vârful mlădițelor lui tinere și l-a dus într-o țară de negoț; l-a pus într-o cetate de negustori. ⁵Apoi a luat din sămânța țării și a sădit-o într-un pământ roditor; a așezat-o lângă ape multe, ca să crească precum o salcie. ⁶A odrăslit și a devenit o viță joasă și întinsă, ale cărei ramuri se întorceau spre vultur și ale cărei rădăcini stăteau sub el. Așa a ajuns o viță, a dat ramuri și a scos lăstari. ⁷Dar era un alt vultur mare, cu aripi mari și cu penaj bogat, iar vița aceasta și-a îndoit rădăcinile spre el și și-a întins ramurile spre el, ca să primească de la el mai multă apă decât din stratul în care fusese sădită. ⁸Fusese sădită în pământ bun, lângă ape multe, ca să dea ramuri, să facă rod și să ajungă o viță aleasă.»

⁹Spune: Așa vorbește Stăpânul Tată: „Va propăși ea oare? Nu-i va smulge el oare rădăcinile și nu-i va rupe rodul, așa încât toate frunzele ei proaspete și noi să se veștejească? Nu va fi nevoie de un braț puternic, nici de o mulțime mare ca s-o smulgă din rădăcini. ¹⁰Chiar dacă este sădită, va propăși ea oare? Nu se va veșteji de tot când o va lovi vântul de răsărit — ofilindu-se pe stratul în care a crescut?”

¹¹Apoi Cuvântul Tatălui nostru mi-a vorbit astfel:

¹²„Spune casei celei răzvrătite: Nu știți ce înseamnă acestea? Spune-le: Împăratul Babilonului a venit la Ierusalim, a luat pe împăratul ei și pe căpeteniile ei și i-a dus cu sine la Babilon. ¹³A luat pe unul din neamul împărătesc, a încheiat cu el un legământ, legându-l cu jurământ, și a luat cu sine pe fruntașii țării, ¹⁴ca împărăția să fie smerită și să nu se mai ridice, ci, păzind legământul lui, să poată dăinui. ¹⁵Dar Zedechia s-a răzvrătit împotriva împăratului Babilonului, trimițând soli în Egipt ca să-i dea cai și oaste multă. Va izbândi el oare? Va scăpa oare cel ce face astfel de lucruri? Poate el să calce legământul și totuși să scape?

¹⁶„Pe viața mea, zice Stăpânul Tată, va muri la Babilon, în cetatea împăratului care l-a pus împărat — al cărui jurământ l-a disprețuit și al cărui legământ l-a călcat. ¹⁷«Faraon, cu oastea lui puternică și cu mulțimea lui cea mare, nu-i va fi de niciun ajutor în război, când se vor înălța întărituri de asediu și se vor zidi ziduri de împresurare ca să nimicească multe vieți. ¹⁸A disprețuit jurământul și a călcat legământul; își dăduse mâna, și totuși a făcut toate acestea — nu va scăpa.»

¹⁹De aceea, așa vorbește Stăpânul Tată: „Pe viața mea, voi face să cadă asupra capului lui jurământul meu, pe care l-a disprețuit, și legământul meu, pe care l-a călcat. ²⁰«Îmi voi întinde mreaja peste el și va fi prins în lațul meu. Îl voi duce la Babilon și acolo îl voi judeca pentru necredincioșia pe care a săvârșit-o față de mine. ²¹Cei mai aleși ostași din oștirea lui vor cădea de sabie, iar cei rămași vor fi risipiți în toate vânturile. Atunci veți ști că Eu, Tatăl vostru, am vorbit.»

²²Așa vorbește Stăpânul Tată: „Voi lua Eu Însumi o ramură din vârful cel înalt al cedrului și o voi sădi. Din vârful mlădițelor lui celor tinere voi rupe o ramură fragedă și o voi sădi Eu Însumi pe un munte înalt și falnic. ^a a v22 Acolo unde împărățiile oamenilor dau greș, Tatăl nostru făgăduiește să sădească o ramură fragedă a lui — Împăratul ce avea să vină, din neamul lui David, împlinit în Isus, care crește până ajunge împărăția ce adăpostește toate popoarele. ²³Pe înălțimea muntelui lui Israel o voi sădi; ea va da ramuri, va face rod și va ajunge un cedru falnic. Sub el vor locui tot felul de păsări, care își fac cuib în umbra ramurilor lui. ²⁴Și toți copacii câmpului vor ști că Eu sunt Tatăl, care dobor copacul cel înalt și înalț copacul cel plecat, care usuc copacul cel verde și fac să înverzească copacul cel uscat. Eu, Tatăl, am vorbit și voi împlini.”