Ezechiel 29

29 ¹În anul al zecelea, în luna a zecea, în ziua a douăsprezecea, cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

²Fiul omului, întoarce-ți fața împotriva lui Faraon, împăratul Egiptului, și profețește împotriva lui și împotriva întregului Egipt.

³Vorbește și spune: Așa vorbește Tatăl Suveran: „Iată, sunt împotriva ta, Faraoane, împăratul Egiptului, tu, monstru mare care stai tolănit în mijlocul canalelor tale, care zici: «Nilul meu este al meu; eu l-am făcut pentru mine.» ⁴Dar Eu îți voi pune cârlige în fălci și voi face ca peștii canalelor tale să se lipească de solzii tăi; te voi trage afară din mijlocul canalelor tale, cu toți peștii canalelor tale lipiți de solzii tăi. ⁵Te voi arunca în pustie, pe tine și pe toți peștii canalelor tale. Vei cădea pe câmp deschis; nu vei fi adunat, nici strâns. Te-am dat ca hrană fiarelor pământului și păsărilor cerului. ⁶Atunci toți locuitorii Egiptului vor ști că Eu sunt Tatăl, pentru că au fost un toiag de trestie pentru casa lui Israel. ⁷Când te-au apucat cu mâna, te-ai rupt în așchii și le-ai sfâșiat umărul; și când s-au sprijinit pe tine, te-ai frânt și le-ai făcut picioarele să cedeze.”

⁸Așa vorbește Tatăl Suveran: Iată, aduc o sabie împotriva ta și voi nimici din tine om și animal.

⁹Țara Egiptului va ajunge pustietate și ruină, și vor ști că Eu sunt Tatăl — pentru că Faraon a zis: „Nilul este al meu; eu l-am făcut.”

¹⁰„De aceea sunt împotriva ta și împotriva canalelor tale și voi preface țara Egiptului într-o ruină și o pustietate deplină, de la Asuan până la hotarul Cușului. ¹¹Niciun picior de om nu va trece prin ea și niciun picior de animal nu va trece prin ea; nimeni nu va locui în ea timp de patruzeci de ani. ¹²Voi face din țara Egiptului o pustietate în mijlocul țărilor pustiite, iar cetățile ei vor fi o pustietate în mijlocul cetăților ruinate timp de patruzeci de ani. Îi voi împrăștia pe egipteni printre neamuri și îi voi risipi prin țări.”

¹³Căci așa vorbește Tatăl Suveran: „La sfârșitul celor patruzeci de ani, îi voi aduna pe egipteni din popoarele printre care fuseseră împrăștiați. ¹⁴Voi restabili soarta Egiptului și îi voi readuce în țara Patros, țara lor de baștină, și acolo vor fi o împărăție neînsemnată. ¹⁵Va fi cea mai neînsemnată dintre împărății și nu se va mai înălța niciodată deasupra neamurilor. Îi voi face atât de mici, încât nu vor mai stăpâni peste neamuri. ¹⁶Egiptul nu va mai fi niciodată încrederea casei lui Israel, ci o aducere-aminte a vinei lor, ori de câte ori se întorceau spre el. Atunci vor ști că Eu sunt Tatăl Suveran.”

¹⁷În anul al douăzeci și șaptelea, în luna întâi, în ziua întâi, cuvântul Tatălui nostru a venit la mine:

¹⁸Fiul omului, Nebucadnețar, împăratul Babilonului, și-a pus armata să trudească din greu împotriva Tirului. Fiecare cap a ajuns pleșuv și fiecare umăr, jupuit, dar nici el, nici armata lui nu au primit vreo plată de la Tir pentru munca pe care a făcut-o împotriva lui. ¹⁹De aceea, așa vorbește Tatăl Suveran: Iată, îi dau țara Egiptului lui Nebucadnețar, împăratul Babilonului. El îi va duce bogăția, îi va lua prada și o va jefui de prăzile ei — aceasta va fi plata armatei lui. ²⁰Ca plată pentru munca pe care a făcut-o, i-am dat țara Egiptului, pentru că au lucrat pentru mine, zice Tatăl Suveran.

²¹În ziua aceea voi face să răsară un corn pentru casa lui Israel și îți voi deschide gura în mijlocul lor. Atunci vor ști că Eu sunt Tatăl. ^a a v21 Cornul care răsare este un semn al puterii crescânde și al izbăvirii; el arată mai dinainte spre cornul mântuirii pe care Tatăl nostru l-a ridicat în Isus, născut din neamul lui David.