Tatăl îl judecă pe domnitorul Tirului
Domnitorul Tirului a spus că este un dumnezeu, iar Tatăl nostru îi spune că va muri ca un om. Un al doilea poem îl așază pe regele Tirului în Eden ca pe un heruvim ocrotitor fără prihană, pe care negoțul l-a umplut de violență și mândrie, și care a fost aruncat la pământ.
28 1Cuvântul Tatălui nostru mi-a vorbit astfel:
2„Fiul omului, spune-i domnitorului Tirului: «Așa vorbește Stăpânul Tată: Pentru că ți s-a îngâmfat inima și ai zis: „Eu sunt un dumnezeu; stau pe scaunul dumnezeilor, în inima mărilor” – dar ești om, nu dumnezeu, deși îți faci inima ca a unui dumnezeu. a a v2 Domnitorul Tirului își însușește ceea ce îi aparține numai lui Dumnezeu – aceeași minciună șoptită întâi în Eden: „veți fi ca Dumnezeu”. Tatăl nostru nu vorbește niciodată despre el altfel decât ca despre un om. 3Ești mai înțelept decât Daniel; nicio taină nu-ți este ascunsă. 4Prin înțelepciunea și priceperea ta ai agonisit bogăție pentru tine și ai strâns aur și argint în vistieriile tale. 5Prin marea ta iscusință în negoț ți-ai înmulțit bogăția, și inima ta s-a îngâmfat din pricina ei. 6De aceea, așa vorbește Stăpânul Tată: „Pentru că îți faci inima ca inima unui dumnezeu, 7de aceea aduc împotriva ta niște străini, pe cele mai nemiloase dintre neamuri; ele își vor trage săbiile împotriva frumuseții înțelepciunii tale și îți vor pângări strălucirea. 8Te vor coborî în groapă și vei muri de o moarte năprasnică în inima mărilor.” 9Vei mai zice: «Eu sunt un dumnezeu», înaintea celui ce te ucide? Vei fi doar un om, nu un dumnezeu, în mâinile celor ce te străpung. 10Vei muri de moartea celor netăiați împrejur, de mâna străinilor; căci am vorbit, zice Stăpânul Tată.»” b b v10 A „muri de moartea celor netăiați împrejur” însemna a muri în rușine, fără cinstea legământului – socotit drept un străin cu desăvârșire.
11Cuvântul Tatălui nostru mi-a vorbit astfel:
12„Fiul omului, fă un cântec de jale asupra împăratului Tirului și spune-i: «Așa vorbește Stăpânul Tată: Erai pecetea desăvârșirii, plin de înțelepciune și desăvârșit în frumusețe. 13Erai în Eden, grădina Tatălui nostru; orice piatră scumpă te împodobea: rubin, topaz și smarald, beril, onix și jasp, lapislazuli, turcoaz și beril. Monturile și cuiburile tale erau lucrate în aur; în ziua când ai fost creat au fost pregătite. 14Erai un heruvim ocrotitor și uns, căci așa te rânduisem; stăteai pe muntele cel sfânt al Tatălui nostru, umblând printre pietrele de foc. c c v14 Această cântare de jale trece dincolo de împăratul Tirului, până la răzvrătitul cel mândru care a stat odinioară în prezența Tatălui nostru, slăvit și de încredere – și care s-a ales pe sine în locul Făcătorului său. Nu i-a fost oprit Tatăl; el s-a întors de la el. 15Erai fără cusur în căile tale din ziua când ai fost creat, până când s-a găsit nelegiuire în tine. 16Prin negoțul tău cel întins te-ai umplut de silnicie și ai păcătuit. De aceea te-am izgonit ca pe un lucru necurat de pe muntele Tatălui nostru și te-am alungat, heruvime ocrotitor, din mijlocul pietrelor de foc. 17Ți s-a îngâmfat inima din pricina frumuseții tale; ți-ai stricat înțelepciunea de dragul strălucirii tale. De aceea te-am aruncat la pământ; te-am făcut de priveliște înaintea împăraților. 18Prin mulțimea nelegiuirilor tale și prin negoțul tău necinstit ți-ai pângărit locașurile sfinte. De aceea am scos un foc din mijlocul tău, și el te-a mistuit; te-am prefăcut în cenușă pe pământ înaintea ochilor tuturor celor ce te priveau. 19Toate neamurile care te cunoșteau s-au îngrozit de tine; ai ajuns la un sfârșit cumplit și nu vei mai fi, în veci.»”
Tatăl judecă Sidonul
20Cuvântul Tatălui nostru mi-a vorbit astfel:
21„Fiul omului, întoarce-ți fața spre Sidon și prorocește împotriva ei, 22și spune: «Așa vorbește Stăpânul Tată: Iată, sunt împotriva ta, Sidonule, și mă voi preamări în mijlocul tău. Vor cunoaște că Eu sunt Tatăl când voi aduce judecăți împotriva ei și mă voi arăta sfânt în ea.
23„Voi trimite ciuma peste ea și vărsare de sânge pe ulițele ei; cei uciși vor cădea în mijlocul ei, de sabia care este împotriva ei din toate părțile. Atunci vor cunoaște că Eu sunt Tatăl.
24„Atunci, pentru casa lui Israel, nu va mai rămâne niciun spin înțepător și niciun mărăcine dureros din partea vreunui vecin dintre cei care i-au disprețuit. Atunci vor cunoaște că Eu sunt Stăpânul Tată.»”
Tatăl îl adună acasă pe Israel
25Așa vorbește Stăpânul Tată: „Când voi strânge casa lui Israel dintre popoarele printre care sunt risipiți și mă voi arăta sfânt prin ei înaintea neamurilor, vor locui în țara lor, pe care am dat-o robului meu Iacov. 26Vor locui acolo în siguranță, zidind case și sădind vii. Vor locui liniștiți când voi face judecată asupra tuturor vecinilor lor care i-au disprețuit. Atunci vor cunoaște că Eu sunt Tatăl lor.”