1 Cronici 29

29 ¹Împăratul David i-a spus întregii adunări: Fiul meu Solomon, cel pe care l-a ales Tatăl nostru, este tânăr și fără experiență, iar lucrarea este mare, căci templul nu este pentru om, ci pentru Tatăl nostru. ²Cu toată puterea mea am pregătit cele de trebuință pentru casa Tatălui meu: aur pentru lucrurile de aur, argint pentru cele de argint, bronz pentru cele de bronz, fier pentru cele de fier, lemn pentru cele de lemn; pietre de onix și pietre pentru montură, pietre de antimoniu și de felurite culori, tot felul de pietre prețioase și marmură din belșug. ³Fiindcă îmi găsesc desfătarea în casa Tatălui meu, dau averea mea proprie de aur și de argint pentru casa Tatălui meu, pe lângă tot ce am pregătit pentru casa cea sfântă: ⁴aproximativ 112 tone de aur, aur de Ofir, și aproximativ 262 de tone de argint curățit, ca să se îmbrace pereții clădirilor. ⁵aur pentru lucrurile de aur, argint pentru cele de argint și pentru orice lucrare făcută de mâinile meșterilor. Acum, cine este gata să se dăruiască astăzi Tatălui nostru?

⁶Atunci căpeteniile familiilor, căpeteniile semințiilor lui Israel, căpeteniile peste mii și peste sute și dregătorii puși peste lucrările împăratului au adus daruri de bunăvoie. ⁷Pentru slujba casei Tatălui nostru au dat aproximativ 188 de tone de aur și 10.000 de darici, 375 de tone de argint, 675 de tone de bronz și 3.750 de tone de fier. ⁸Oricine avea pietre prețioase le-a dat pentru vistieria casei Tatălui nostru, în grija lui Iehiel, Gherșonitul. ⁹Poporul s-a bucurat de darurile aduse de bunăvoie, căci din toată inima le aduseseră Tatălui nostru; și împăratul David s-a bucurat foarte mult.

Rugăciunea de laudă a lui David către Tatăl

¹⁰Atunci David l-a binecuvântat pe Tatăl nostru înaintea întregii adunări. Și David a zis: „Binecuvântat ești tu, Tatăl lui Israel, părintele nostru, din veșnicie în veșnicie. ¹¹A ta, Tată, este mărirea, puterea, slava, biruința și măreția — căci tot ce este în ceruri și pe pământ este al tău. A ta este împărăția, Tată; tu ești înălțat ca o căpetenie peste toate. ¹²Bogăția și cinstea vin de la tine; tu stăpânești peste toate. În mâna ta sunt tăria și puterea și tot în mâna ta stă să faci mare și să dai putere tuturor. ¹³Și acum, Tată, îți mulțumim și lăudăm numele tău cel slăvit. ¹⁴Cine sunt eu și cine este poporul meu, ca să putem dărui cu atâta bunăvoie? Totul vine de la tine — și nu ți-am dat decât ce vine din mâna ta. ¹⁵Suntem străini și oaspeți înaintea ta, cum au fost toți strămoșii noștri; zilele noastre pe pământ sunt ca o umbră și fără nicio nădejde de a rămâne. ¹⁶O, Tatăl nostru, toată această bogăție pe care am strâns-o ca să-ți zidim o casă pentru numele tău cel sfânt vine din mâna ta și toată este a ta. ¹⁷Știu, Tată, că tu cercetezi inima și iubești curăția inimii. În curăția inimii mele am dăruit de bunăvoie toate acestea și acum văd cu câtă bucurie poporul tău, care se află aici, îți aduce daruri. ¹⁸Dumnezeule al lui Avraam, al lui Isaac și al lui Israel, părinții noștri, păstrează pe veci acest gând în inima poporului tău și îndreaptă inimile lor spre tine. ¹⁹Dă fiului meu Solomon o inimă întreagă, ca să păzească poruncile tale, mărturiile și orânduirile tale, ca să le împlinească pe toate și să zidească templul pentru care am făcut pregătiri.”

²⁰David a spus întregii adunări: „Binecuvântați-l acum pe Tatăl vostru.” Și toți l-au binecuvântat pe Dumnezeul părinților lor, și-au plecat capetele și au căzut cu fața la pământ înaintea Tatălui nostru și a împăratului.

Solomon, uns împărat înaintea Tatălui

²¹Au jertfit jertfe Tatălui nostru și au adus arderi-de-tot Tatălui nostru a doua zi: 1.000 de tauri, 1.000 de berbeci, 1.000 de miei, împreună cu jertfele lor de băutură, și jertfe din belșug pentru tot Israelul. ²²Au mâncat și au băut înaintea Tatălui nostru în ziua aceea cu mare bucurie și l-au făcut împărat a doua oară pe Solomon, fiul lui David; l-au uns cârmuitor pentru Tatăl nostru, iar pe Țadoc l-au uns preot.

²³Și Solomon a șezut pe scaunul de domnie al Tatălui nostru, ca împărat, în locul lui David, tatăl său. A propășit și tot Israelul l-a ascultat. ^a a v23 Împăratul lui Israel a șezut pe un scaun de domnie care era al Tatălui nostru — împărăția era chiar domnia Tatălui nostru împlinită pe pământ. Acest scaun de domnie își găsește Împăratul adevărat și veșnic în Isus, fiul lui David. ²⁴De asemenea, toate căpeteniile și vitejii, precum și toți fiii împăratului David, s-au supus împăratului Solomon. ²⁵Și Tatăl nostru l-a înălțat foarte mult pe Solomon înaintea întregului Israel și i-a dat o strălucire împărătească pe care nu o avusese înaintea lui niciun împărat în Israel.

Domnia și moartea împăratului David

²⁶David, fiul lui Isai, a domnit peste tot Israelul. ²⁷Vremea cât a domnit peste Israel a fost de patruzeci de ani — șapte la Hebron, treizeci și trei la Ierusalim. ²⁸A murit după o bătrânețe fericită, sătul de zile, de bogăție și de cinste; și în locul lui a domnit Solomon, fiul său. ²⁹Faptele împăratului David, cele dintâi și cele de pe urmă, sunt scrise în scrierile văzătorului Samuel, în scrierile prorocului Natan și în scrierile văzătorului Gad, ³⁰împreună cu toată domnia și puterea lui și cu întâmplările care au trecut peste el, peste Israel și peste toate împărățiile celorlalte țări.