Leviticul 16

16 ¹Tatăl nostru i-a vorbit lui Moise după moartea celor doi fii ai lui Aaron, care au murit când s-au apropiat de Tatăl nostru.

²Tatăl nostru i-a zis lui Moise: „Spune-i lui Aaron, fratele tău, să nu intre oricând vrea în Locul Sfânt, dincolo de perdea, înaintea capacului ispășirii de pe chivot, ca să nu moară, căci Eu mă arăt în norul de deasupra capacului ispășirii.”

³„Iată cu ce să intre Aaron în Locul Sfânt: cu un taur tânăr ca jertfă pentru păcat și cu un berbec ca ardere-de-tot. ⁴Să îmbrace tunica sfântă de in, să poarte pe trup izmene de in, să se încingă cu un brâu de in și să-și pună pe cap o mitră de in. Acestea sunt veșminte sfinte; să-și scalde trupul în apă înainte să le îmbrace. ⁵De la adunarea lui Israel să ia doi țapi ca jertfă pentru păcat și un berbec ca ardere-de-tot.

⁶Aaron să aducă taurul său ca jertfă pentru păcat și să facă ispășire pentru sine și pentru casa lui. ⁷Să ia cei doi țapi și să-i pună înaintea mea, la intrarea cortului întâlnirii. ⁸Aaron să arunce sorți pentru cei doi țapi: un sorț pentru mine și un sorț pentru Azazel. ^a a v8 Azazel este numele țapului „trimis departe” — țapul ispășitor care ducea păcatele poporului în pustie, departe de tabără. ⁹Aaron să aducă țapul ales pentru mine prin sorți și să-l aducă jertfă pentru păcat. ¹⁰Dar țapul peste care a căzut sorțul pentru Azazel să fie înfățișat viu înaintea mea, ca să se facă ispășire asupra lui, trimițându-l în pustie la Azazel.

¹¹Aaron să aducă taurul său ca jertfă pentru păcat, ca să facă ispășire pentru sine și pentru casa lui, apoi să înjunghie taurul adus ca jertfă pentru păcat. ¹²Să ia o cădelniță plină de cărbuni aprinși de pe altarul dinaintea mea și doi pumni de tămâie mirositoare, pisată mărunt, și să le ducă dincolo de perdea. ¹³Să pună tămâia pe foc înaintea mea, pentru ca norul ei să acopere capacul ispășirii de deasupra mărturiei, și astfel să nu moară. ^b b v13 Mărturia: tablele de piatră ale legii legământului, păstrate în chivot. ¹⁴Să ia din sângele taurului și să stropească cu degetul pe partea dinainte a capacului ispășirii, spre răsărit, apoi să stropească cu degetul de șapte ori din sânge înaintea capacului ispășirii.

¹⁵Apoi să înjunghie țapul adus de popor ca jertfă pentru păcat, să-i ducă sângele dincolo de perdea și să facă cu el cum a făcut cu sângele taurului, stropindu-l pe capacul ispășirii și înaintea lui. ¹⁶Astfel să facă ispășire pentru Locul Sfânt din pricina necurățiilor fiilor lui Israel, a răzvrătirilor și a tuturor păcatelor lor. La fel să facă și pentru cortul întâlnirii, care rămâne în mijlocul lor, în mijlocul necurățiilor lor. ¹⁷Nimeni să nu fie în cortul întâlnirii când intră el ca să facă ispășire în Locul Sfânt, până când iese, după ce a făcut ispășire pentru sine, pentru casa lui și pentru toată adunarea lui Israel.

¹⁸Apoi să iasă la altarul dinaintea mea, să facă ispășire pentru el, să ia din sângele taurului și din sângele țapului și să-l pună de jur împrejur pe coarnele altarului. ¹⁹Să stropească pe el cu degetul de șapte ori din sânge, ca să-l curețe și să-l sfințească de necurățiile fiilor lui Israel.

²⁰Când va isprăvi de făcut ispășire pentru Locul Sfânt, pentru cortul întâlnirii și pentru altar, să aducă țapul cel viu. ²¹Aaron să-și pună amândouă mâinile pe capul țapului celui viu și să mărturisească asupra lui toate nelegiuirile fiilor lui Israel, toate răzvrătirile și toate păcatele lor, punându-le pe capul țapului; apoi să-l trimită în pustie printr-un om pus anume pentru aceasta. ²²Țapul va duce asupra lui toate păcatele lor într-un ținut neumblat; iar omul va da drumul țapului în pustie.

²³Aaron să intre în cortul întâlnirii, să-și scoată veșmintele de in pe care le îmbrăcase când a intrat în Locul Sfânt și să le lase acolo. ²⁴Să-și scalde trupul în apă într-un loc sfânt și să-și pună veșmintele. Apoi să iasă, să aducă arderea-de-tot a sa și arderea-de-tot a poporului și să facă ispășire pentru sine și pentru popor. ²⁵Grăsimea jertfei pentru păcat s-o ardă pe altar.

²⁶Cel ce a trimis țapul la Azazel să-și spele veșmintele, să-și scalde trupul în apă, și după aceea să intre în tabără. ²⁷Taurul și țapul aduși ca jertfă pentru păcat, al căror sânge a fost dus ca să se facă ispășire în Locul Sfânt, să fie scoși afară din tabără; pieile, carnea și balega lor să fie arse în foc. ²⁸Cel ce îi va arde să-și spele veșmintele și să-și scalde trupul în apă, și după aceea să intre în tabără.

²⁹Aceasta să fie pentru voi o lege veșnică: în ziua a zecea a lunii a șaptea să vă smeriți sufletele și să nu faceți nicio lucrare, nici băștinașul, nici străinul care locuiește printre voi. ³⁰Căci în ziua aceasta se va face ispășire pentru voi, ca să fiți curățiți de toate păcatele voastre; veți fi curați înaintea mea. ³¹Să vă fie un Sabat de odihnă deplină, în care să vă smeriți sufletele — o rânduială veșnică. ³²Preotul care va fi uns și închinat în slujbă ca să slujească în locul tatălui său să facă ispășire și să îmbrace veșmintele de in, veșmintele sfinte, ³³și să facă ispășire pentru Locul Preasfânt, pentru cortul întâlnirii și pentru altar, pentru preoți și pentru tot poporul adunării. ³⁴Aceasta să fie pentru voi o rânduială veșnică: să se facă ispășire pentru toate păcatele fiilor lui Israel o dată pe an.” Și așa s-a făcut, cum i-a poruncit Tatăl nostru lui Moise.