Evrei 4

4 ¹Deoarece promisiunea de a intra în odihna lui rămâne încă în picioare, să luăm seama ca niciunul dintre voi să nu pară că a rămas în urmă. ²Și nouă ne-a fost vestită vestea cea bună, ca și lor. Dar cuvântul pe care l-au auzit nu le-a fost de folos, fiindcă nu l-au unit cu credința, ca cei care l-au ascultat.

³Căci noi, care am crezut, intrăm în odihna aceea, după cum a zis: „În mânia mea am jurat: Nu vor intra niciodată în odihna mea.” Și totuși lucrările lui erau isprăvite încă de la întemeierea lumii.

⁴Căci undeva a vorbit despre ziua a șaptea astfel: „Și Tatăl nostru s-a odihnit în ziua a șaptea de toate lucrările lui.”

⁵Și din nou, în același loc, zice: „Nu vor intra niciodată în odihna mea.”

⁶Deci, fiindcă rămâne ca unii să intre în ea, iar aceia cărora li s-a vestit întâi vestea cea bună n-au intrat din pricina neascultării lor,

⁷de aceea hotărăște din nou o zi, „Astăzi”, grăind prin David mult mai târziu, așa cum s-a spus deja: „Astăzi, dacă auziți glasul lui, nu vă împietriți inimile.”

⁸Căci, dacă Iosua le-ar fi dat odihnă, Tatăl nostru n-ar mai fi vorbit după aceea despre o altă zi. ⁹Rămâne dar o odihnă de Sabat pentru poporul Tatălui nostru. ¹⁰Căci cine a intrat în odihna Tatălui nostru s-a odihnit și el de lucrările lui, așa cum Tatăl nostru s-a odihnit de ale sale. ¹¹Să ne străduim dar să intrăm în odihna aceea, ca nimeni să nu cadă după aceeași pildă de neascultare.

¹²Căci cuvântul Tatălui nostru este viu și lucrător, mai ascuțit decât orice sabie cu două tăișuri: pătrunde până acolo că desparte sufletul și duhul, încheieturile și măduva, și deosebește gândurile și intențiile inimii. ^a a v12 „Cuvântul Tatălui nostru” înlocuiește „cuvântul lui Dumnezeu” — Scriptura este glasul viu al Tatălui care cunoaște fiecare gând al copiilor săi. ¹³Nicio făptură nu este ascunsă de privirea lui, ci totul este gol și descoperit înaintea ochilor Celui căruia trebuie să-i dăm socoteală.

¹⁴Astfel, fiindcă avem un Mare Preot însemnat, care a străbătut cerurile — pe Isus, Fiul Tatălui nostru —, să ținem cu tărie la credința pe care o mărturisim.

Isus, Marele nostru Preot

¹⁵Căci n-avem un Mare Preot care să nu poată avea milă de slăbiciunile noastre, ci unul care a fost ispitit în toate felurile, ca și noi, dar fără păcat. ¹⁶Să ne apropiem dar cu îndrăzneală de scaunul harului, ca să căpătăm îndurare și să aflăm har, spre a fi ajutați la vreme de nevoie.