Ieremia 26

26 ¹Când Ioiachim, fiul lui Iosia, a început să domnească peste Iuda, a venit acest cuvânt de la Tatăl nostru:

²Așa vorbește Tatăl nostru: Stai în curtea casei mele și spune tuturor cetăților lui Iuda care vin să se închine acolo fiecare cuvânt pe care îți poruncesc să-l rostești; să nu lași nespus niciun cuvânt. ³Poate că vor asculta și fiecare se va întoarce de la calea lui cea rea; atunci mă voi căi de nenorocirea pe care plănuiesc s-o aduc asupra lor din pricina faptelor lor rele. ⁴Spune-le: Așa vorbește Tatăl nostru: Dacă nu mă veți asculta, ca să umblați în legea mea pe care am pus-o înaintea voastră, ⁵și să ascultați de slujitorii mei, profeții, pe care vi-i trimit iarăși și iarăși – dar voi n-ați ascultat niciodată, ⁶atunci voi face casa aceasta ca Șilo și cetatea aceasta un blestem pentru toate neamurile pământului. ^a a v6 Șilo era locul unde se afla odinioară sanctuarul Tatălui nostru, până când a fost distrus și părăsit – un avertisment că templul din Ierusalim ar putea avea același sfârșit.

⁷Preoții, profeții și tot poporul l-au auzit pe Ieremia rostind cuvintele acestea în casa Tatălui nostru. ⁸Când Ieremia a terminat de rostit tot ce-i poruncise Tatăl nostru să spună întregului popor, preoții, profeții și tot poporul l-au prins, strigând: „Vei muri negreșit! ⁹De ce prorocești în Numele Tatălui nostru, zicând: «Casa aceasta va fi ca Șilo, iar cetatea aceasta pustie, nelocuită»?” Și tot poporul s-a îngrămădit în jurul lui Ieremia în casa Tatălui nostru.

¹⁰Când au auzit aceasta, căpeteniile lui Iuda s-au suit de la casa împăratului la casa Tatălui nostru și s-au așezat la intrarea Porții celei Noi a casei Tatălui nostru. ¹¹Atunci preoții și profeții au zis căpeteniilor și întregului popor: „Omul acesta este vrednic de moarte, căci a prorocit împotriva cetății acesteia, cum ați auzit cu urechile voastre.”

¹²Ieremia a zis tuturor căpeteniilor și întregului popor: „Tatăl nostru m-a trimis să prorocesc împotriva casei acesteia și a cetății acesteia tot ce ați auzit. ¹³Așa că îndreptați-vă căile și faptele și ascultați de glasul Tatălui vostru, iar Tatăl vostru se va căi de nenorocirea pe care a rostit-o împotriva voastră. ¹⁴Cât despre mine, iată, sunt în mâinile voastre. Faceți cu mine ce credeți că este bine și drept. ¹⁵Dar să știți bine că, dacă mă veți omorî, veți aduce sânge nevinovat asupra voastră, asupra cetății acesteia și asupra locuitorilor ei, căci Tatăl nostru m-a trimis cu adevărat la voi ca să rostesc toate cuvintele acestea în auzul vostru.”

¹⁶Atunci căpeteniile și tot poporul au zis preoților și profeților: „Omul acesta nu este vrednic de moarte, căci ne-a vorbit în Numele Tatălui nostru.”

¹⁷Unii dintre bătrânii țării s-au ridicat și au zis întregii adunări a poporului:

¹⁸„Mica din Moreșet a prorocit pe vremea când Ezechia domnea peste Iuda și a zis întregului popor al lui Iuda: «Așa vorbește Tatăl oștirilor cerești: Sionul va fi arat ca un ogor, Ierusalimul va ajunge o grămadă de dărâmături, iar muntele templului o înălțime împădurită.»”

¹⁹L-au omorât oare Ezechia, împăratul lui Iuda, și tot Iuda? Nu s-a temut el de Tatăl nostru și nu a căutat bunăvoința lui, așa că Tatăl nostru s-a căit de nenorocirea pe care o rostise împotriva lor? Iar noi suntem pe cale să aducem o mare nenorocire asupra noastră.

²⁰Mai era și un alt om care prorocea în Numele Tatălui nostru: Urie, fiul lui Șemaia, din Chiriat-Iearim. El a prorocit împotriva cetății acesteia și a țării acesteia cu vorbe ca ale lui Ieremia. ²¹Când împăratul Ioiachim, toți vitejii lui și toate căpeteniile au auzit cuvintele lui, împăratul a căutat să-l omoare. Dar Urie a auzit, s-a temut, a fugit și a scăpat în Egipt. ²²Atunci împăratul Ioiachim a trimis niște oameni în Egipt: pe Elnatan, fiul lui Acbor, și pe alții împreună cu el. ²³Ei l-au scos pe Urie din Egipt și l-au adus la împăratul Ioiachim, care l-a ucis cu sabia și i-a aruncat trupul în mormintele oamenilor de rând.

²⁴Dar Ahicam, fiul lui Șafan, l-a ocrotit pe Ieremia, așa că n-a fost dat pe mâna poporului ca să fie omorât.