Tit 3

3 ¹Adu-le aminte să se supună stăpânitorilor și autorităților, să asculte și să fie gata pentru orice lucrare bună, ²să nu vorbească de rău pe nimeni, să nu fie certăreți, să fie blânzi și să se arate pe deplin binevoitori față de toți oamenii. ³Și noi eram odinioară nebuni, neascultători, amăgiți, robi ai feluritelor pofte și plăceri, trăind în răutate și invidie, urâți și urându-ne unii pe alții. ⁴Dar când s-au arătat bunătatea Tatălui nostru, Mântuitorul nostru, și dragostea lui de oameni, ^a a v4 Aici „Mântuitor” Îl numește pe Tatăl nostru însuși — izvorul mântuirii, care ne mântuiește prin Fiul său și prin Duhul său (versetele 5-6). ⁵ne-a mântuit — nu pentru faptele neprihănite pe care le-am făcut noi, ci după îndurarea lui, prin spălarea nașterii din nou și prin înnoirea făcută de Duhul Sfânt, ⁶pe care l-a turnat din belșug peste noi prin Isus Hristos, Mântuitorul nostru, ⁷pentru ca, fiind socotiți neprihăniți prin harul lui, să devenim moștenitori în nădejdea vieții veșnice. ⁸Vrednic de crezare este cuvântul acesta și vreau să stăruiești asupra acestor lucruri, pentru ca cei ce se încred în Tatăl nostru să aibă grijă să se dedice faptelor bune. Acestea sunt bune și de folos oamenilor.

⁹Dar ferește-te de controversele nebunești, de genealogii, de certuri și de dezbaterile despre lege, căci sunt nefolositoare și deșarte. ¹⁰Pe omul care dezbină avertizează-l o dată, apoi a doua oară; după aceea, nu mai avea nimic de-a face cu el, ¹¹căci știi că un astfel de om este stricat și păcătos, osândindu-se singur.

Cuvinte de încheiere și salutări

¹²Când îl voi trimite la tine pe Artemas sau pe Tihic, grăbește-te să vii la mine la Nicopolis, căci am hotărât să iernez acolo. ¹³Îngrijește-te să-i pregătești de drum degrabă pe Zenas, învățătorul legii, și pe Apolo, ca să nu ducă lipsă de nimic. ¹⁴Și ai noștri să învețe să se dedice faptelor bune, împlinind nevoile urgente, ca să nu fie neroditori.

¹⁵Toți cei ce sunt cu mine te salută. Salută-i pe cei ce ne iubesc în credință. Harul să fie cu voi toți.