Psalmii 25

25 ¹Spre Tine, Tată, îmi înalț sufletul.

²Tată, în Tine mă încred; nu mă lăsa să fiu dat de rușine; nu-i lăsa pe vrăjmașii mei să triumfe asupra mea. ³Într-adevăr, niciunul dintre cei ce Te așteaptă nu va fi dat de rușine; cei ce trădează fără temei vor fi dați de rușine.

⁴Arată-mi căile Tale, Tată; învață-mă cărările Tale. ⁵Călăuzește-mă în adevărul Tău și învață-mă, căci Tu ești Tatăl nostru, mântuirea mea; Te aștept toată ziua. ⁶Adu-Ți aminte de îndurarea Ta cea duioasă, Tată, și de dragostea Ta de legământ, căci sunt din vechime. ⁷Nu-Ți aduce aminte de păcatele tinereții mele, nici de răzvrătirile mele; adu-Ți aminte de mine după dragostea Ta de legământ, pentru bunătatea Ta, Tată.

⁸Bun și drept este Tatăl nostru; de aceea îi învață pe cei păcătoși calea. ⁹El îi călăuzește pe cei smeriți în dreptate și îi învață pe cei smeriți calea sa. ¹⁰Toate cărările Tatălui nostru sunt dragoste statornică și credincioșie pentru cei ce păzesc legământul lui și mărturiile lui.

¹¹Pentru Numele Tău, Tată, iartă-mi păcatul, căci este mare. ¹²Cine este omul care se teme de Tatăl nostru? El îl va învăța calea pe care trebuie s-o aleagă. ¹³Sufletul lui se va odihni în fericire, iar copiii lui vor moșteni țara. ¹⁴Prietenia apropiată a Tatălui nostru este pentru cei ce se tem de el, și le face cunoscut legământul său. ¹⁵Ochii mei sunt mereu îndreptați spre Tatăl nostru, căci el îmi va scoate picioarele din laț.

¹⁶Întoarce-Te spre mine și fii milostiv cu mine, căci sunt singur și necăjit. ¹⁷Necazurile inimii mele s-au înmulțit; scoate-mă din strâmtorările mele. ¹⁸Privește la necazul meu și la truda mea și ridică-mi toate păcatele. ¹⁹Privește la vrăjmașii mei, căci sunt mulți, și mă urăsc cu o ură aprigă.

²⁰Păzește-mi sufletul și izbăvește-mă; nu mă lăsa să fiu dat de rușine, căci la Tine îmi caut adăpost. ²¹Să mă ocrotească nevinovăția și neprihănirea, căci Te aștept.

²²Răscumpără-l pe Israel, Tată, din toate necazurile lui.