Psalmii 84

84 ¹Cât de plăcut este lăcașul tău, Tată al oștirilor cerești! ²Sufletul meu tânjește, ba chiar leșină, după curțile Tatălui nostru; inima mea și trupul meu strigă de bucurie către Tatăl nostru cel viu. ³Chiar și vrabia și-a găsit o casă, iar rândunica, un cuib pentru sine, unde să-și crească puii — la altarele tale, Tată al oștirilor cerești, Împăratul meu și Tatăl meu. ⁴Ferice de cei ce locuiesc în casa ta; ei te laudă neîncetat.

⁵Ferice de omul a cărui putere este în tine, în a cărui inimă sunt căile spre Sion. ⁶Când trec prin Valea Baca, o prefac într-un loc cu izvoare; ploaia timpurie o acoperă și ea cu binecuvântări. ^a a v6 Baca înseamnă „plângere”. Pe drumul spre Tatăl nostru, chiar și valea lacrimilor devine un loc cu izvoare. ⁷Ei merg din putere în putere; fiecare se înfățișează înaintea Tatălui nostru în Sion. ⁸Tată al oștirilor cerești, ascultă rugăciunea mea; ia aminte, Dumnezeule al lui Iacov.

⁹Privește scutul nostru, Tatăl nostru, și uită-te la unsul tău. ^b b v9 „Unsul tău” se referă la împăratul lui Israel, conducătorul ales de Dumnezeu, pus deoparte pentru poporul său. ¹⁰Căci o zi în curțile tale este mai bună decât o mie în altă parte. Mai degrabă aș fi portar în casa Tatălui meu decât să locuiesc în corturile răutății. ¹¹Căci Tatăl nostru este soare și scut; Tatăl nostru dă har și slavă; el nu oprește niciun bine de la cei ce umblă în neprihănire. ¹²Tată al oștirilor cerești, ferice de omul care se încrede în tine!